E locul acestor 3 personaje. Fiecare cu povestea lui, cu amintirile uneori rostite, alteori nu. Dar în ea încap lejer 20 cu peste 200 de poveşti spuse alandala sau pe rând, la un ceai aburind, o cafea proaspăt râşnită, o linguriţă de şerbet sau dulceaţă. E ca o cutie de lemn cu mii de sertare şi totodată e un puzzle imens ce aşteaptă să fie compus. Şi, ai să râzi, simţim că ne regăsim în toate sertarele, că ne e bine în toate piesele împrăştiate pe jos: amintiri, prieteni de care n-am mai auzit de-o viaţă, poveştile altora, noi cu voi într-o seară ploioasă de toamnă sau cine mai ştie ce.