Se fumeaza la interior ca in anii 90
Muzica live e proasta si tipata nu ii mai auzi gandurile.
Preturi mult prea mari pt asa bucatarie.
Cam atat. Baietii de la usa sunt ok la fel si fata de la garderoba 😂

1 stea, în primul rând, pentru faptul că se fumează în interior…și nu, nu mă refer la partea de restaurant destinată fumătorilor.
În al doilea rând, mâncarea nu este mediocră, este de-a dreptul proastă. Să nu poți mânca salata cu bulete de curcan (care păreau tipul de produs congelat și băgat la cuptor câteva minute) din cauza maionezei excesive în care aproape băltea varza mi se pare că spune totul.
Iar cartofii de la mangaliță au venit reci și păreau și ăia gata preparați, de la raionul de congelate.
Long story short, mâncare scumpă (600 de lei o cină), dar bună de aruncat. Cu aceiași bani găsești în București opțiuni muuult mai bune…ori gătești acasă, că sigur ies mai bune preparatele.

Am mai fost la Mozzafiato inainte de ‘ marea renovare ‘ si a fost OK. Asa ca am zis sa mergem dupa redeschidere. Dezamagitor este un cuvant bland. Nici nu stiu cu ce sa incep: mancarea fara gust si aspect, meniul banal fara nimic special, serviciul care lasa mult de dorit ? Multe , multe minusuri ca sa nu mai amintesc de fumul de tigara suparator , desi fumatul in spatii inchise este INTERZIS prin lege.Despre preturi nu pot comenta , stiam ca sunt ‘ sus’ , nicio surpriza dar ma asteptam ca serviciile sa se ridice la nivelul preturilor. Singurul lucru bun a fost compania prietenilor nostri…si muzica live, ca sa nu fiu carcotasa. In concluzie: un restaurant care se vrea a fi cu pretetentii si atat!

Cu ocazia unui eveniment special, facusem chiar in locatie o rezervare pt 8 persoane cu o saptamana inainte de acesta. Am discutat atunci diferite optiuni pe care le-am dori si am rugat ospatarul sa fim sunati in caz de vreo problema si schimbare radicala de plan. In seara evenimentului, eu si invitatii mei am aflat ca nimic din ce discutasem cu o saptamana inainte nu era posibil, iar singura lor propunere era ultima masa din ultimul rand de pe terasa. Am fost tratati de sus si cu mare superioritate. Am plecat dezamagiti si siguri ca nu le vom mai calca pragul! Din pacate este un restaurant care vrea sa para ceva ce nu este: Un fake original!

S-a redeschis Mozzafiato în Piața Floreasca, după o foarte lungă perioadă de extindere și reamenajare completă. Au construit o terasă închisă foarte lungă, ceea ce a dublat, sau chiar triplat suprafața totală a lui Mozzafiato. Au dat barul mai în față ca să extindă bucătăria, din câte mi-am dat seama – un semn încurajator. Amenajarea în stil luxuriant, colonial, e pe gustul meu. Nu am nimic cu stilurile minimaliste, nordic, industrial sau cele ca ele, însă le prefer pe cele clasice. Scaunele și canapelele extrem de comode – un mare, mare plus pentru cei ca mine. Și m-am așezat la mesele cu fețe de masă albe, impecabile, desigur... 😊

Meniul destul de lung și cam conservator, clasic, de mainstream. Se pare că așa vor să-si poziționeze restaurantul - la fel ca înainte, de altfel. O să vedem în câteva luni dacă a fost ideea cea mai bună sau nu. Noul lor chef, Alin Barabancea (cel din poză) a lucrat înainte la Fior di Latte, care are de ani buni mare succes cu o astfel de poziționare conservatoare, cu un meniu destul de „cuminte”, clasic, dar cu produse și ingrediente de cea mai bună calitate, la care bucătarii lucrează foarte mult în bucătărie. Cam cum e și la Sardin, de pildă, despre care am scris de multe ori.

Al luat Vitello tonnato, Parmigiana di melanzane al forno și o pizza - aceasta la recomandarea chelnerului. Pizza excelentă, pe gustul meu, cu blatul moale și pufos. Vitello tonnato mi-a plăcut la fel de mult, de asemenea, dar lui Florin mai puțin, fiindcă avea un gust pregnant de icre, foarte diferit de rețeta clasică. La parmigiana di melanzane a fost invers, lui i s-a părut excelentă, mie mai puțin. La focaccia și cafea am fost pe aceeași lungime de undă – foarte mulțumiți, adică. Ne-a surprins puțin că nu au amuse-bouche.

Au mulți chelneri la Mozzafiato – toți băieți. Unii supărați și cam neatenți, dar noi am avut noroc de unul foarte agreabil și săritor. Și care mai și zâmbea neforțat, pe deasupra... Prețurile sunt mari, dar în limitele uzuale pentru calitatea produselor, ambianță, zonă și vecini. O masă completă în doi, cu o sticlă de vin, poate sări repede de 500 de lei.

Un lucru pe care vreau neapărat să-l încerc la ei este micul dejun – o raritate în București, și chiar și în această zonă plină cu restaurante bune. Revin în curând cu detalii și cu poze despre ce voi găsi... (George Butunoiu – ianuarie 2023)