Asta nu-i o poveste în care tragem mâţa de coadă şi despicăm firul în patru. N-o să auzi cum numele de yard vine din engleză sau franceză – cum se poartă şi nici n-o să ne batem cu pumnu-n piept c-avem cimpoaie pe pereţi şi tradiţie scoţiană în farfurie. Pentru că n-avem!
Unu’ la mână, nici vorbă s-avem grădină (say wahaaat?) şi doi la mână, Scotland Yard n’are nimic de-a face cu Scoţia. Nici cu Sherlock Holmes. Nu, nici cu Scotch Wiskey. Cu nimic, ţi-am zis!
E Scotland pentru că în spate suntem ăia trei de-avem Scotishu’ şi Yard pentru că după două, trei spriţuri, orice sună bine. Cât despre Povestea Porcului, nici aici nu’i vreo trimitere la poveştile lui Creangă. Suntem şi mai simpli de atât...
Am vrut un loc unde se mâncă bine şi mult. Reţetele’s de pe la şvabi, saşi şi de pe aiurea, pâinea și șoncu’s de’ale locului, castraveţii’s acri să te scoată din beție, iar pe perete, avem înfipt un cap mare de mistreţ, ca să ştii unde ţi-e locu’… Glumim, deşi măcelaru’ nostru e un tip tranşant.
Una peste alta, vezi şi tu cam ce-i de capu’ nostru şi care’i treaba cu Scotland Yard: suntem firi dintr-o bucată – sinceri şi căliţi ca ceapa din fasolea bătută, nu gătim ca la maică-ta acasă (că poate nu-i vreo specialistă) şi-ţi trântim în farfurie porţii de cefe late, fleici şi hălci, de n-au să-ţi încapă-n fălci!
N-am găsit altă rimă!
p.s.: vegetarienii, veganii, raw-veganii, lacto-pesco-ovo-vegetarienii şi alte organizaţii non-guvernamentale cu politici orientate spre broccoli să-şi facă cruce atunci când trec pe lângă noi; nu de altceva, dar s-ar putea s-avem un “beef” ;)
