Asta e una dintre rețetele la care bunica ta, cel mai probabil, ar strâmba din nas. Ți-ar zice: „Deci pasca de Paști nu mai e bună? Și nici prăjitura cu mălai și brânză de vaci?”. Dar tu n-o să încetezi să mănânci cheesecake. Ba dimpotrivă, dacă ești aici, înseamnă că vrei să afli și mai multe despre unul dintre cele mai celebre deserturi din lume.
Partea bună e că dacă bunica nu-ți face și nici tu nu ești cel mai bun patiser, poți oricând să-ți rezervi o masă cu Bookingham.
Cheesecake: Origini și evoluție
Dacă ar trebui să-i ghicești rădăcinile, cel mai probabil, denumirea de „cheesecake” te-ar face să pui degetul pe hartă prin Statele Unite ale Americii, nu cu foarte mult timp în urmă. Adevărul e că cheesecake-ul își are originile în Grecia Antică, acum 4000 de ani. Chiar „primul-primul” ar putea fi din Insula Samos, de unde antropologii au excavat brânzeturi cu mucegai despre care s-a dovedit că ar fi din anii 2000 î.Hr.
Atestarea documentară a cheesecake-ului cu brânză are loc în 776 î.Hr. Se scrie că acesta a fost servit atleților, în timpul primelor Jocuri Olimpice. Aparent, era un desert dedicat celebrării evenimentelor speciale, pentru că cheesecake-ul a devenit și noul tort de nuntă.
Prima rețetă a fost scrisă de Athenaeus, în anul 230 î. Hr, arătând că ingredientele de bază erau făina de grâu, mierea și brânza. Când romanii au cucerit Grecia, au adăugat rețetei clasice și ouă, și brânză sfărâmată, denumind-o „libuma”. Întreaga compoziție era coaptă sub o placă încinsă, iar cheesecake-ul se servea cald.
Odată cu extinderea în Europa, romanii au dus mai departe și desertul tradițional grecesc. Acesta a luat diferite forme în fiecare țară din Europa, în funcție de ingredientele disponibile, dar și de cultură. Se spune că regele Henry al VIII-lea avea propriul secret: înainte să amestece ouăle, brânza, untul și zahărul, tăia brânza în bucăți mici, pe care le lăsa la înmuiat în lapte timp de 3 ore.
Secolul al XVIII-lea a fost cel care a conturat cheesecake-ul cu brânză așa cum îl știm noi astăzi. În anii 1700, europenii au început să folosească albușuri bătute spumă pentru a crește compoziții și aluaturi. Astfel, înlocuind drojdia, cheesecake-ul a căpătat deodată un gust mult mai dulce și mai plăcut. Când europenii au emigrat în America, desertul a cunoscut un alt ingredient ce avea să-l facă și mai celebru: crema de brânză.
În prezent, desertul s-a adaptat. Italienii folosesc ricotta, grecii continuă cu mizithra sau feta, nemții preferă brânză cottage, francezii pun brânzeturi cu mucegai, în timp ce japonezii fac un mix între amidon de porumb și albuș de ou. În ciuda variațiilor, un cheesecake are trei ingrediente principale: brânză, făină și îndulcitor. Și dacă ești vegan sau vegetarian, avem soluții. Keep scrolling!
Tipuri de cheesecake
Ce așteptări ai când comanzi un cheesecake? O textură cremoasă și un blat crocant? Un desert rece? Sau poate cald? Fără topping? Cu dulceață de fructe de pădure? Fel și fel de tipuri de cheesecake poți întâlni în restaurantele din Europa, localurile din Asia… ce să mai, de pe întregul glob. Află care sunt cele mai populare.
1. Cheesecake newyorkez
Americanii sunt cei care au făcut tranziția de la cheesecake-ul în care bucățile de brânză se simt pregnant, la cel cu o compoziție fină și aromată, în care actorul principal e crema de brânză. Cea din urmă fiind moale și nematurată, face ca desertul să aibă o textură mai plăcută.
Cheesecake-ul newyorkez e foarte dens și, deși are o compoziție fermă, e extrem de cremos. Ingredientele nelipsite sunt ouăle, zahărul, smântâna dulce sau frișca lichidă, și, bineînțeles, crema de brânză.
2. Cheesecake clasic
L-ai putea confunda ușor cu cheesecake-ul american. Varianta clasică e mai puțin densă, mai scundă și mai dulce. Textura e mult mai pufoasă. E și una dintre cele mai creative rețete pentru că poți adăuga ingrediente precum fructe sau ciocolată, și poți opta pentru tot felul de toppinguri.
La Marty, Cluj-Napoca, au o varietate de cheesecake-uri clasice – înecat în sos de fructe de pădure, cu blaturi din biscuiți Oreo, cu unt de arahide, ciocolată sau caramel. Pick your favorite & book with Bookingham!
3. Cheesecake italian
Rezultatul e unul similar cu cheesecake-ul americanilor, însă tipul de brânză folosit de italieni e complet diferit: ricotta. Aceasta face ca textura cremei să nu mai fie la fel de fină, ba dimpotrivă. Cheesecake-ul obținut e dens și relativ uscat. Romanii foloseau și miere, și foi de dafin, însă cu timpul, italienii au eliminat cele două ingrediente.
4. Cheesecake japonez
Știai că se mai numește și „bumbac moale”? Cheesecake-ul japonez se numără printre cele mai light și aerate deserturi; asta datorită albușurilor bătute spumă, adăugate în compoziția aluatului. Acesta nu are crustă și îl mai poți găsi în meniuri și sub numele de „soufflé cheesecake”.
5. Cheesecake fără coacere
Da, ai auzit bine. Asta e rețeta care te salvează dacă ți-e poftă de ceva dulce, dar n-ai un cuptor la îndemână, sau nu vrei să dai greș cu pasca de brânză când îți vin socrii în vizită, de Paște. Cheesecake-ul fără coacere are o textură mult mai omogenă și mai smooth decât celelalte. Sunt mai cremoase la bază și spre interior, ferme în partea de sus și ușor crocante spre margini.
O altă diferență față de cheesecake-ul american și cel clasic e că din acesta lipsesc ouăle, din motive de la sine înțelese. Pentru a lega compoziția, se folosește fie gelatină, fie lapte condensat, smântână dulce sau frișcă lichidă.
6. Cheesecake vegan
Dacă te numeri printre cei cu un stil de viață vegan sau vegetarian, we`ve got you! Dacă n-ai în plan să ajungi prea curând printr-un restaurant de fine dining vegan, ca să-ți faci pofta, sunt o multitudine de rețete cheesecake pe care le poți încerca. Majoritatea au în compoziție caju, hidratat în lapte de cocos, dar poți opta și pentru variante din tofu sau creme de brânză vegane.
Topping-uri. Yay or nay?
Ai văzut deja că în rețeta inițială, grecii nu puneau nici sosuri, nici dulcețuri pe deasupra. Cheesecake-ul american a fost cel care s-a lăsat acaparat de un strat subțire de sirop de fructe de pădure, care complementează brânza cremoasă. Mai apoi, au apărut tot felul de variații: blaturi din diferite tipuri de biscuiți, cremă de brânză combinată cu ciocolată albă sau neagră, siropuri de caramel, cafea, cu topping-uri de fructe proaspete sau frișcă. Dacă te numeri printre tradiționaliști, varianta americană e pentru tine. Dacă, în schimb, vrei să experimentezi, cheesecake-ul cu brânză e unul dintre deserturile care îți dă voie să dai frâu liber imaginației.
Cheesecake la restaurant
Dacă tot ai înghițit în sec, poate vrei să afli și unde poți mânca unul.
Bujolé, Cluj-Napoca
De ce? Pentru combinația de pară, caju prăjit și coulis cu fructe de pădure.
View this post on Instagram
Suento, București
De ce? Pentru siropul de caramel sărat.
View this post on Instagram
Buonissimo, Baia Mare
De ce? Pentru mixul cremos de brânză și căpșuni.
View this post on Instagram
Jack`s Bistro, Timișoara
De ce? Pentru contrastul dintre coulisul de zmeură și blatul crocant.
View this post on Instagram
Latino, Suceava
De ce? Pentru fanii caramel și alune.
View this post on Instagram
Via 29, Oradea
De ce? Pentru că textura aduce cu cea a cheesecake-ului japonez: fluffy și light.
View this post on Instagram
Cheesecake: Fun facts
- Cheesecake-ul apare în prima carte de rețete, tipărită în anul 1545, drept un desert pe bază de făină.
- Cel mai scump cheesecake costă 5,000 $. Rețeta a fost creată de Chef Raffaele Ronca, la restaurantul său din Manhattan’s Greenwich Village.
- Cheesecake-ul japonez mai e numit și „Mâncarea îngerilor”.
- 30 Iulie marchează Ziua Națională a Cheesecake-ului, în America.
